Așezarea este un termen larg, iar această lățime este exact motivul pentru care provoacă confuzie la fața locului. În lucrările de construcție, acesta acoperă două sarcini conexe: sprijinirea unei structuri existente în timp ce aceasta este reparată, modificată sau parțial demolată și reținerea solului și a apei, astfel încât o nouă excavație să poată fi deschisă în siguranță. Recuzitele, grinzile, piloții și pereții folosiți pentru a face acest lucru se numesc sprijin, iar alegerea corectă depinde de sol, de încărcături, de spațiul disponibil și de cât timp trebuie să rămână suportul pe loc. După un deceniu de producție de palplanșe pentru proiecte de retenție a solului și a apei, vedem că aceleași întrebări apar din nou și din nou, așa că acest ghid prezintă principalele metode, factorii care conduc un proiect și unde un perete de palplanșe permanent este răspunsul mai simplu.

Ce trebuie să facă sprijinirea clădirii

În esență, sprijinirea transportă sarcini pe care pământul sau o clădire existentă nu le mai poate suporta de la sine. Aceste sarcini sunt de obicei un amestec de:

• Sarcinile verticale de la un perete, stâlp sau grindă care și-a pierdut suportul dedesubt.
• Presiunea laterală a pământului din sol care dorește să se mute într-o excavație.
• Presiunea apei, care în terenul saturat poate depăși presiunea solului și guvernează adesea proiectarea.
• Supliment de la clădirile din apropiere, prada stocată, fabrică și trafic.

De aici rezultă două familii de sprijinire. Așezarea structurală susține un element de construcție: țărmurile greblate se sprijină pe o față de perete, țărmurile zburătoare se întind între două clădiri, iar țărmurile moarte poartă un perete pe ace în timp ce zidăria de dedesubt este reconstruită. Eșanajul de reținere a pământului susține pământul însuși: palplanșe, piloți soldați cu întărire, piloți secanți sau adiacenți, pereți cu diafragmă, cuie de sol și sprijinire hidraulică a șanțurilor. Fundația este un verișor apropiat, dar este o soluție permanentă care transferă sarcinile de fundație către straturile mai adânci și mai puternice, mai degrabă decât sprijinirea temporară a structurii.

De asemenea, merită să separați sprijinul de schele. Schela oferă o platformă de lucru pentru oameni și materiale, în timp ce sprijinirea suportă sarcina structurală. O recuzită care arată ca un tub de schelă poate face o treabă structurală, dar cele două sunt proiectate, inspectate și încărcate diferit.

Metode comune de sprijinire și unde se potrivesc

Raking, Flying, and Dead Shoring

Malurile de greblare sunt suporturi înclinate care se sprijină pe fața unui perete și transferă sarcina în jos pe o talpă sau o fundație de la bază. Se ridică rapid, dar ocupă spațiul din fața clădirii și au nevoie de un teren ferm pe care să se poată susține. Malurile zburătoare sunt recuzite orizontale care se întind între două clădiri, utilizate de obicei atunci când clădirea dintre ele este demolată, astfel încât ambii pereți de separare să rămână pe loc. Țărmurile moarte sunt recuzite verticale care acționează prin ace care trec prin deschiderile unui perete, purtându-l în timp ce un etaj inferior este îndepărtat sau reconstruit. Toate trei sunt tradiționale, lemn sau oțel, și toate trei au nevoie de un designer competent pentru a dimensiona suporturile, conexiunile și lagărele.

Cutii hidraulice de sprijin și șanțuri

În interiorul unui șanț, sprijinirea hidraulică folosește cilindri din aluminiu sau oțel și urechile extinse pe pereții șanțului de la suprafață, astfel încât nimeni să nu fie nevoit să intre în teren nesprijinit. Este rapid, reutilizabil și se potrivește bine cursurilor drepte de adâncime moderată în sol stabil. O cutie de șanț este o unealtă diferită: protejează muncitorii de prăbușire, dar nu susține excavarea în sine, astfel încât pământul trebuie încă să fie batut sau sprijinit. Pionarea în cuie a solului funcționează de sus în jos, găurind și chituind cuie înclinate în față și acoperind-o cu beton proiectat. Se potrivește săpăturilor mari, deschise și stâncii, dar are nevoie de spațiu și de o față care să reziste suficient de mult pentru a fi bătută în cuie.

Acoperire cu palplanșe

Palplanșe sunt secțiuni interconectate introduse sau vibrate în pământ pentru a forma un perete continuu înainte de începerea excavației. Ele rezistă atât la presiunea pământului, cât și la presiunea apei, deci sunt alegerea implicită acolo unde panza freatică este înaltă sau unde este necesară o excavare uscată, ca și în cazul unui perete de palplanșe pentru suportul gropii de fundație . Tăieturile superficiale pot fi în consolă; tăieturile mai adânci sunt sprijinite cu urechi și lonjituri sau legate la spate cu ancore. Oțelul este cel mai des întâlnit material, dar vinilul și alte secțiuni polimerice au devenit o alternativă practică pentru pereții care vor rămâne în funcțiune, deoarece nu se corodează în apă sărată sau soluri agresive și pot fi instalate cu echipamente mai ușoare.

Sprijin temporar sau permanent?

Așezarea este adesea descrisă ca fiind temporară, dar în multe proiecte peretele care ține pământul în timpul construcției devine, de asemenea, parte a structurii finite: un perete de subsol, un chei, un mal de canal, un zid de inundație. Această decizie modifică specificația materialului. Un perete temporar de palplanșe de oțel este de obicei proiectat cu o toleranță de coroziune și extras la sfârșitul lucrării, care funcționează doar dacă pământul permite extragerea curată și secțiunile pot fi reutilizate. Un perete permanent trebuie să reziste zeci de ani, astfel încât coroziunea, întreținerea și costul înlocuirii unei secțiuni devin factorii decisivi. Palplanșe de vinil au fost dezvoltate exact pentru această situație: fără coroziune, fără acoperire de protecție, fără protecție catodică și nu este nevoie să planificați pierderea secțiunii pe durata de viață de proiectare.

Factorii care decid un proiect de sprijin

Condițiile solului și apele subterane

Tipul de sol conduce totul. Solurile granulare exercită o presiune laterală mai mare și sunt predispuse la curgere, în timp ce argilele rigide stau bine, dar se pot înmuia odată expuse. Nivelul apei subterane, permeabilitatea și orice presiune arteziană decid dacă este necesară o întrerupere. Obstacolele, cum ar fi fundațiile vechi, bolovanii și serviciile îngropate decid dacă o grămadă poate fi dusă deloc sau dacă este necesară forarea prealabilă.

Încărcături și structuri adiacente

Sarcinile de proiectare includ presiunea pământului, presiunea apei și suprataxa de la clădiri, drumuri, macarale și grămezi de deșeuri. În cazul în care o săpătură se desfășoară pe lângă o structură existentă, de obicei, limită stabilește mișcarea permisă a acelei structuri, mai degrabă decât rezistența sprijinirii. Acesta este motivul pentru care monitorizarea, cu puncte de tasare, inclinometre și calibre de fisuri, aparține proiectării de sprijin, mai degrabă decât a fi tratată ca un plus opțional.

Acces, reguli de mediu și siguranță

Site-urile restricționate împing proiectele către fabrici mai mici, secțiuni mai scurte și metode de instalare mai silențioase. Limitele de zgomot și vibrații, orele de lucru și acordul pentru evacuarea apei subterane pompate afectează toate secvența. Din punct de vedere al siguranței, un sistem de sprijin ar trebui proiectat de un inginer competent, instalat conform aceluiași design, inspectat în mod regulat și niciodată modificat la fața locului fără revizuire. Stropii ar trebui să fie îndepărtați de margine, accesul sigur trebuie asigurat și excavația verificată pentru mișcare și apă.

Cum se execută de obicei o secvență de sprijinire

1. Investigare și cercetare: foraje, teste de penetrare a conurilor, scanări de service și o cercetare a stării structurilor învecinate.
2. Proiectare și aprobări: tipul secțiunii, adâncimea de încadrare, dispunerea contravântuirii, deshidratarea și autorizațiile.
3. Amenajarea și pregătirea: cadre de ghidare, o platformă de lucru și izolarea serviciilor.
4. Instalare: conducerea, vibrarea sau montarea suportului și contravântuirii acestuia.
5. Excavare în etape și deshidratare: excavați în trepte și instalați contravântuiri la nivelurile de proiectare.
6. Monitorizare și inspecție: mișcare, apă și verificări ale stării pe parcursul lucrărilor.
7. Îndepărtarea sau integrarea definitivă: extrageți lucrări provizorii sau finisați peretele permanent și legați-l de structură.

Unde se potrivesc palplanșe de vinil

Nu toate lucrările de sprijinire au nevoie de o secțiune grea de oțel și nu fiecare perete trebuie scos ulterior. Palplanșe de vinil se potrivesc gropilor de fundație, lucrărilor de maluri și canale, managementul bazinelor hidrografice mici , și protecție anti-infiltrație sau anti-eroziune, unde peretele este menit să rămână pe loc și să continue să funcționeze timp de zeci de ani. Sunt suficient de ușoare pentru a fi manipulate cu echipamente mai mici, nu se corodează în apă dulce sau sărată și nu au nevoie de revopsire sau acoperire. Producem aceste secțiuni la propria noastră fabrică din Haiyan, Zhejiang, pe mai mult de douăzeci de linii de producție, cu un laborator de testare intern, astfel încât profilul, grosimea peretelui și lungimea pot fi adaptate unui design specific în loc să fie forțate într-un articol standard de catalog.

• Reținerea gropii de subsol și fundație unde peretele rămâne în funcțiune.
• Râul, canalul și malurile canalelor expuse la cicluri alternative umede și uscate.
• Pereții de coastă și port în apă sărată.
• Bariere anti-infiltrații și protecție împotriva eroziunii pe terasamente.

Dacă cântăriți un perete permanent cu unul temporar, trimiteți din timp condițiile solului și sarcinile de proiectare. Răspunsul devine de obicei clar odată ce costurile de coroziune și de întreținere sunt plasate una lângă alta.

Recomandări practice

• Potriviți metoda cu pământul, apa și spațiul, nu cu ceea ce a fost folosit la ultima lucrare.
• Decideți din timp dacă peretele este temporar sau permanent; schimbă atât materialul, cât și modelul de cost.
• Acolo unde structurile sunt apropiate, proiectați mai degrabă pentru mișcare decât pentru forță.
• Pe teren umed sau agresiv, un perete permanent fără coroziune evită întreținerea pe care o cere oțelul.